Ulei de susan: beneficii pentru piele, păr și sănătate, plus mod de folosire în bucătărie

IMPORTANT: Uleiul de susan este, în general, sigur pentru majoritatea oamenilor, însă susanul este unul dintre cei mai frecvenți alergeni alimentari din lume. Dacă ați avut vreodată reacții la semințe de susan, tahini, halva sau produse care conțin susan, evitați complet uleiul de susan, atât intern, cât și pe piele. Înainte de prima aplicare cosmetică, faceți întotdeauna un test pe o porțiune mică de piele (în interiorul antebrațului) și așteptați 24 de ore. Persoanele cu tensiune arterială foarte scăzută, cele care iau medicamente pentru diabet sau anticoagulante și femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să discute cu medicul înainte de a folosi cantități mari în scop terapeutic. Uleiul de susan nu înlocuiește un tratament medical; este un aliment și un produs de îngrijire, nu un medicament.

Tanti Veta din satul bunicilor mei ținea pe raftul de lângă sobă o sticluță închisă la culoare, cu ulei de susan, pe care o cumpăra o dată pe an de la târgul mare din oraș. Spunea că „uleiul ăsta e și mâncare, și doctorie, și cremă de față, toate într-o sticlă”. Iarna își ungea mâinile crăpate de la spălatul rufelor cu câteva picături, vara îl punea peste salata de roșii cu ceapă, iar când o durea o ureche, încălzea puțin ulei în palmă și își masa zona din spatele urechii. Pe atunci credeam că exagerează, dar peste ani am descoperit că tradiția pe care o moștenise ea, fără să știe, era de fapt o practică veche de mii de ani, întâlnită din India până în Orientul Apropiat și din China până în bazinul mediteranean.

Mai târziu, o mătușă care lucrase câțiva ani într-un restaurant cu bucătărie asiatică mi-a arătat cealaltă față a uleiului de susan: cel prăjit, de culoarea chihlimbarului închis, cu o aromă intensă de alune și pâine prăjită, pe care îl picura la final peste mâncare, niciodată în timpul gătitului. „Pe ăsta nu-l pui pe foc tare”, îmi spunea, „că își pierde tot sufletul.” Aceste două chipuri ale aceluiași ulei – cel presat la rece, blând și deschis la culoare, și cel din semințe prăjite, intens și aromat – sunt esența unui produs pe care merită să-l cunoaștem mai bine.

Uleiul de susan se obține din semințele plantei Sesamum indicum, una dintre cele mai vechi plante oleaginoase cultivate de om, folosită de mii de ani în Africa, Asia și Orientul Mijlociu. Este apreciat deopotrivă în bucătărie, în cosmetica naturală și în medicina tradițională indiană (Ayurveda), unde ocupă un loc central printre uleiurile pentru masaj. În acest articol vom vedea ce conține, ce beneficii i se atribuie, cum se folosește corect la gătit și pe piele, ce greșeli trebuie evitate și cui i se contraindică.

Cuprins

• Ce este uleiul de susan și cum se obține
• Compoziție și principii active
• Beneficii pentru sănătate
• Beneficii și utilizări pentru piele
• Beneficii și utilizări pentru păr
• Cum se folosește în bucătărie
• Rețete și preparate practice
• Dozaj și mod de administrare
• Cum se alege și se păstrează
• Sfaturi practice și greșeli frecvente
• Concluzie
• Întrebări frecvente

Ce este uleiul de susan și cum se obține

Uleiul de susan este un ulei vegetal extras din semințele de susan, niște semințe mici, plate, în formă de lacrimă, care pot fi albe, aurii, maronii sau negre. Planta de susan crește în climatele calde și uscate și este una dintre primele plante cultivate special pentru ulei, fiind menționată în documente vechi de mii de ani.

Există, în mare, două tipuri de ulei de susan, foarte diferite la gust, culoare și utilizare:

Uleiul de susan presat la rece (deschis la culoare). Se obține din semințe neprăjite, presate mecanic, fără căldură excesivă. Are o culoare galben-pai, un gust delicat, ușor de nucă, și un punct de fum relativ ridicat. Este versiunea preferată pentru gătit, pentru salate și pentru uz cosmetic, fiindcă aroma nu acoperă celelalte ingrediente.

Uleiul de susan din semințe prăjite (închis la culoare, „toasted sesame oil”). Se obține din semințe prăjite în prealabil, ceea ce îi dă o culoare chihlimbarie spre maro și o aromă puternică, intensă, de alune și caramel. Acesta este uleiul de finisare, folosit în cantități mici la final, niciodată ca ulei principal de prăjire.

Metoda tradițională presupune presarea la rece, care păstrează mai bine compușii sensibili la căldură. Industrial, uleiul poate fi extras și prin presare cu căldură sau cu solvenți și apoi rafinat, dar pentru uz terapeutic și cosmetic se preferă varianta presată la rece, nerafinată.

Compoziție și principii active

Uleiul de susan este apreciat datorită profilului său echilibrat de grăsimi și a unor antioxidanți specifici. Iată ce conține, în linii mari:

• Acizi grași nesaturați. Este bogat în acid oleic (un acid gras mononesaturat, ca cel din uleiul de măsline) și în acid linoleic (un acid gras esențial din familia omega-6). Aceste grăsimi sunt mai stabile și mai prietenoase cu organismul decât grăsimile saturate în exces.
• Sesamol, sesamină și sesamolină. Sunt compuși specifici susanului, numiți lignani, cu proprietăți antioxidante recunoscute. Tocmai acești compuși ajută uleiul de susan să reziste mai bine la oxidare (la râncezire) decât alte uleiuri vegetale.
• Vitamina E (tocoferoli). Un antioxidant care protejează atât uleiul, cât și pielea împotriva stresului oxidativ.
• Vitamina K și minerale în urme precum calciu, magneziu, zinc și cupru, în special în uleiul nerafinat.
• Fitosteroli. Compuși vegetali studiați pentru rolul lor în echilibrarea colesterolului.

Studiile sugerează că tocmai combinația dintre acizii grași nesaturați și lignanii antioxidanți (sesamol și sesamină) face din uleiul de susan un produs aparte. Spre deosebire de multe alte uleiuri presate la rece, care se strică repede, uleiul de susan are o stabilitate naturală mai bună la oxidare, fapt remarcat încă din vechime de cei care îl depozitau luni întregi.

Beneficii pentru sănătate

Tradiția populară și unele observații moderne îi atribuie uleiului de susan o serie de beneficii. Le prezentăm cu măsură, fără promisiuni exagerate.

Susținerea sănătății inimii

Fiind bogat în grăsimi nesaturate și sărac în grăsimi saturate, uleiul de susan se încadrează în categoria uleiurilor considerate prietenoase cu inima. Studiile sugerează că înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi nesaturate, precum cele din uleiul de susan, poate contribui la menținerea unui profil lipidic echilibrat. Lignanii și fitosterolii sunt studiați tocmai pentru posibilul lor rol în echilibrarea colesterolului.

Aport de antioxidanți

Sesamolul, sesamina și vitamina E acționează ca antioxidanți, adică ajută la neutralizarea radicalilor liberi, acele molecule instabile asociate cu îmbătrânirea celulară și cu stresul oxidativ. Un aport regulat și moderat de antioxidanți din alimentație este, în general, considerat benefic pentru organism.

Echilibrul glicemiei

Unele observații sugerează că uleiul de susan, consumat în cadrul unei alimentații echilibrate, ar putea avea un efect favorabil asupra felului în care organismul gestionează zahărul din sânge. Tocmai de aceea, persoanele care iau medicamente pentru diabet trebuie să fie atente și să discute cu medicul, ca nu cumva efectele să se suprapună.

Susținerea digestiei

În medicina tradițională, uleiul de susan a fost folosit pentru a „unge” și a calma tubul digestiv. O lingură de ulei de susan presat la rece, luată dimineața, este o practică tradițională despre care se spune că ajută tranzitul intestinal. Ca orice grăsime, are nevoie să fie consumat cu moderație.

Sănătatea oaselor și a articulațiilor

Datorită mineralelor în urme (calciu, magneziu, zinc, cupru) și a aplicării externe sub formă de masaj, uleiul de susan este apreciat în tradiția ayurvedică pentru susținerea articulațiilor și pentru senzația de încălzire și relaxare a mușchilor obosiți.

Susținerea sistemului nervos și a somnului

În aceeași tradiție ayurvedică, masajul cu ulei de susan cald, mai ales seara, la nivelul tălpilor și al scalpului, este considerat liniștitor pentru sistemul nervos și benefic pentru un somn odihnitor. Mulți oameni descriu un sentiment de relaxare profundă după un astfel de ritual, indiferent de explicațiile științifice.

Beneficii și utilizări pentru piele

Aici uleiul de susan strălucește cu adevărat. Este un ulei „mediu” ca textură: nu la fel de greu ca uleiul de cocos, dar mai bogat decât uleiul de jojoba, ceea ce îl face potrivit pentru o gamă largă de tipuri de piele.

Hidratare și emoliere

Uleiul de susan formează o peliculă fină care ajută pielea să rețină apa. Este folosit tradițional pentru pielea uscată, pentru coate și călcâie aspre, pentru mâinile crăpate de muncă sau de frig și pentru pielea matură care își pierde elasticitatea.

Protecție și calmare

Datorită vitaminei E și a lignanilor antioxidanți, uleiul de susan este apreciat pentru efectul său liniștitor asupra pielii iritate. Tradiția populară îl recomandă pentru pielea expusă vântului și frigului. Unele observații sugerează chiar un efect ușor de protecție împotriva radiației solare, însă atenție: uleiul de susan NU înlocuiește o cremă cu factor de protecție solară.

Masaj corporal

În Ayurveda, masajul cu ulei de susan cald (numit abhyanga) este un ritual zilnic de îngrijire. Uleiul se încălzește ușor (până la o temperatură plăcută, nu fierbinte) și se masează pe tot corpul, cu mișcări lungi pe membre și circulare pe articulații. Se lasă să acționeze 10–20 de minute, apoi se face un duș cald.

Beneficii și utilizări pentru păr

Uleiul de susan este un ingredient clasic în îngrijirea părului în tradițiile asiatice.

Hrănirea scalpului

Masajul scalpului cu ulei de susan cald este considerat hrănitor pentru rădăcina firului de păr și liniștitor pentru piele. Mulți oameni îl folosesc pentru a combate senzația de scalp uscat și mâncărimea.

Strălucire și protecție pentru lungimi

Aplicat pe lungimi și vârfuri, uleiul de susan ajută la netezirea firului, la reducerea aspectului de păr uscat și deteriorat și la conferirea unei străluciri naturale. Se folosește ca tratament înainte de spălare (o mască de ulei lăsată să acționeze 30–60 de minute).

Aspectul unui păr sănătos

Tradiția spune că folosirea regulată a uleiului de susan menține părul des, strălucitor și bine hrănit. Ca la orice ulei, important este să nu se exagereze cu cantitatea, pentru a nu îngreuna părul.

Cum se folosește în bucătărie

Aici trebuie să facem o distincție clară între cele două tipuri de ulei.

Uleiul presat la rece, deschis la culoare, are un punct de fum mai ridicat și poate fi folosit la sotare, la gătit la temperaturi moderate și în salate. Aroma sa delicată completează multe preparate fără să le domine.

Uleiul din semințe prăjite, închis la culoare, este un ulei de aromă, NU de gătit. Se adaugă la finalul preparării, picurat peste mâncare, sau în sosuri și dressinguri. Dacă îl pui pe foc puternic, aroma se distruge și poate căpăta un gust amar.

Idei de folosire:

• Câteva picături de ulei prăjit peste o supă cremă sau peste legume la wok, la final.
• În dressinguri pentru salate orientale, alături de sos de soia, oțet de orez și puțină miere.
• Peste orez fierbinte, alături de semințe de susan prăjite.
• În marinade pentru carne sau tofu.
• Uleiul presat la rece, pentru a sota legume sau pentru maioneze și sosuri delicate.

Rețete și preparate practice

Dressing oriental rapid

Amestecă 2 linguri de ulei de susan prăjit, 3 linguri de sos de soia, 1 lingură de oțet de orez (sau de mere), 1 linguriță de miere și un vârf de ghimbir ras. Bate cu furculița până se omogenizează. Se potrivește peste salate de varză, castraveți sau tăieței reci.

Ulei de masaj încălzit (tradiție ayurvedică)

Pune câteva linguri de ulei de susan presat la rece într-un vas mic, așezat într-un bol cu apă caldă, până se încălzește ușor. Verifică temperatura pe încheietura mâinii. Masează corpul cu mișcări lungi, insistând pe articulații și pe tălpi. Lasă 15 minute, apoi fă un duș cald.

Mască de păr cu ulei de susan

Încălzește ușor 2–3 linguri de ulei de susan, masează scalpul cu vârful degetelor timp de câteva minute, apoi întinde uleiul pe lungimi. Acoperă părul cu un prosop cald și lasă 30–60 de minute. Spală cu un șampon blând (poate fi nevoie de două spălări pentru a îndepărta complet uleiul).

Tratament pentru călcâie crăpate

Seara, după baie, masează călcâiele cu ulei de susan presat la rece, apoi pune șosete de bumbac peste noapte. Repetat câteva seri la rând, ajută pielea aspră să devină mai moale.

Dozaj și mod de administrare

Intern (alimentar): 1–2 linguri pe zi sunt mai mult decât suficiente pentru a beneficia de calitățile uleiului, fără a adăuga prea multe calorii. Uleiul de susan este o grăsime densă în energie, așa că moderația este cheia.

Pe piele: câteva picături până la o linguriță, în funcție de zona tratată. Pentru masaj corporal complet, 2–4 linguri.

Pe păr: 1–3 linguri, în funcție de lungime și grosime.

Începe întotdeauna cu cantități mici și observă cum reacționează organismul și pielea ta.

Cum se alege și se păstrează

• Alege ulei presat la rece, nerafinat, dacă vrei să profiți de antioxidanți și de aromă. Verifică eticheta: „presat la rece” și, ideal, „nerafinat”.
• Pentru gătit la temperaturi mai ridicate, poți folosi varianta deschisă la culoare; pentru aromă, ține în casă și o sticluță mică de ulei prăjit.
• Sticla închisă la culoare protejează uleiul de lumină. Evită sticlele transparente expuse pe rafturi luminate.
• Păstrează la loc răcoros și întunecat, iar după deschidere, ideal la frigider, mai ales uleiul prăjit, foarte aromat.
• Miroase uleiul înainte de folosire: dacă a căpătat un miros înțepător, neplăcut, de vopsea sau de râncezit, aruncă-l.

Datorită lignanilor săi, uleiul de susan rezistă la oxidare mai bine decât multe alte uleiuri, dar nu este nemuritor: folosește-l într-un interval rezonabil de câteva luni de la deschidere.

Sfaturi practice și greșeli frecvente

Greșeala nr. 1: Folosirea uleiului prăjit la prăjit pe foc puternic. Uleiul de susan din semințe prăjite este un ulei de finisare. Pus pe foc mare, devine amar și își pierde aroma. Folosește-l la final, picurat.

Greșeala nr. 2: Confundarea celor două tipuri. Mulți oameni cumpără uleiul închis la culoare, intens aromat, și apoi se plâng că „domină” toate preparatele. Pentru gătit zilnic și salate delicate, alege varianta deschisă, presată la rece.

Greșeala nr. 3: Aplicarea pe piele fără test prealabil. Susanul este un alergen puternic. Niciodată nu aplica uleiul pe o suprafață mare de piele fără un test pe o porțiune mică, urmat de 24 de ore de așteptare.

Greșeala nr. 4: Depozitarea la lumină și căldură. Lumina și căldura grăbesc oxidarea. Ține uleiul în sticlă închisă la culoare, la loc răcoros.

Greșeala nr. 5: Folosirea în exces pe păr. Prea mult ulei lasă părul greu și greu de spălat. Folosește puțin și concentrează-te pe scalp și lungimi, nu pe rădăcină în exces.

Greșeala nr. 6: Tratarea uleiului ca pe un medicament. Uleiul de susan este un aliment și un produs de îngrijire, nu un leac universal. Pentru afecțiuni serioase, mergi la medic.

Greșeala nr. 7: Ignorarea caloriilor. O lingură de ulei are aproximativ 120 de calorii. Chiar dacă e sănătos, consumat în exces tot îngrașă. Moderația rămâne regula de aur.

Concluzie

Uleiul de susan este unul dintre acele produse rare care se descurcă la fel de bine pe farfurie, pe piele și pe păr. Bogat în grăsimi nesaturate și în antioxidanți specifici precum sesamolul și sesamina, este apreciat de mii de ani de la India până în Orientul Mijlociu. Secretul folosirii lui corecte stă în a înțelege diferența dintre uleiul presat la rece, blând și versatil, și cel din semințe prăjite, intens și destinat doar finisării. Folosit cu măsură, ținut corect și ales cu grijă, uleiul de susan poate deveni, ca în sticluța lui tanti Veta, „și mâncare, și doctorie, și cremă de față” – cu condiția să ținem minte că este, în primul rând, un aliment și un produs natural de îngrijire, nu un substitut pentru tratamentul medical.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre uleiul de susan deschis și cel închis la culoare? Uleiul deschis la culoare este presat din semințe neprăjite, are gust delicat și se poate folosi la gătit și în salate. Uleiul închis la culoare provine din semințe prăjite, are aromă intensă și se folosește doar pentru finisare, la final, picurat peste mâncare.

Pot să prăjesc cu ulei de susan? Cu varianta deschisă la culoare, presată la rece, poți găti la temperaturi moderate. Varianta închisă la culoare, din semințe prăjite, NU este potrivită pentru prăjit puternic, fiindcă devine amară și își pierde aroma.

Este uleiul de susan bun pentru piele uscată? Da, este apreciat tradițional pentru hidratarea pielii uscate, a coatelor și călcâielor aspre și a mâinilor crăpate. Fă întotdeauna un test pe o porțiune mică de piele înainte de prima folosire.

Ajută uleiul de susan la creșterea părului? Tradiția spune că masajul scalpului cu ulei de susan hrănește rădăcinile și menține părul strălucitor și sănătos. Nu există însă garanții privind creșterea propriu-zisă; efectul principal este de hidratare și protecție.

Cât ulei de susan se poate consuma zilnic? În general, 1–2 linguri pe zi sunt suficiente. Fiind o grăsime densă în calorii, consumul în exces nu este recomandat.

Uleiul de susan poate provoca alergii? Da. Susanul este unul dintre cei mai frecvenți alergeni alimentari. Persoanele alergice la susan trebuie să evite complet uleiul, atât intern, cât și pe piele.

Cum păstrez uleiul de susan ca să nu se strice? Ține-l într-o sticlă închisă la culoare, la loc răcoros și întunecat, iar după deschidere, ideal la frigider, mai ales uleiul prăjit. Miroase-l înainte de folosire; dacă are miros de râncezit, aruncă-l.

Pot folosi uleiul de susan pentru masaj la copii sau femei însărcinate? În tradiția ayurvedică, uleiul de susan este folosit pentru masaj inclusiv la bebeluși, dar din cauza riscului de alergie la susan și a sensibilităților individuale, este prudent să discutați cu medicul înainte, mai ales în sarcină sau la copii mici.